MYSELF

Să ne bucurăm de tot ce putem, cât încă putem

Bun venit!


Sunt câteva luni de când mă gândesc să fac blogul ăsta, dar am tot ezitat, de frică. Poate vă întrebați de ce ”frică”? Pare stupid, nu? De ce să îmi fie frică să fac un blog?
Ca să înțelegeți, îmi doream asta, dar ceva mă tot împiedica să mă apuc. Au trecut zile, luni și discuții interminabile cu #MrDarcy despre asta. 


Cum aș putea să mă exprim mai bine, ce aș vrea să comunic și cine ar fi dispus să citească lucrurile care răsar în mintea mea, ca mai apoi să fie scrise aici? Cine este de fapt publicul pe care îl țintesc, cum aș putea să nu fiu criticată pentru ce debitez pe tastatură și alte câte și mai câte scuze și pretexte ca să o lungesc.


Între noi fie vorba, sunt plină de păreri, cu replicile la mine (or so I’ve been told), cu o doză considerabilă de sarcasm și umor. La o primă vedere, ar trebui să îmi fie ușor să comunic, cu atât mai mult cu cât sunt și în zodia Gemeni, recunoscuți intergalatic ca fiind niște oameni iscusiți în exprimare și tot timpul în căutare de nou.
Nici susținerea morală și emoțională nu mi-a lipsit, #MrDarcy fiind unul dintre cei mai răbdători oameni pe care îi cunosc și care nu a ezitat o clipă să mă încurajeze în periplul meu către închegarea unui blog. Și totuși, ce mă oprea?


Pai frica, sau mai bine zis anxietatea de nou, frica de necunoscut, teama de a mă expune într-un loc unde hate-ul este la el acasă, groaza de greși. Pare cumva paradoxal, de ce aș face un blog dacă mi-e frică să mă expun? Până la urmă, nu mă obligă nimeni să fac asta. Și totuși doream să-mi depășesc această angoasă.
Răspunsul l-am găsit după multe nopți cu ochii-n tavan. Și atunci m-a lovit!


Motivul e destul de clar acum pentru mine. Pentru că vreau să trăiesc frumos și să împărtășesc asta cu voi, în speranța că vă voi inspira să căutați frumosul și bucuria din lucrurile mărunte. Vreau să mă fericesc de timpul ăsta pe care-l am pe pământ, să mă bucur de oamenii din viața mea, oameni pe care îi iubesc. Să simt ca aparțin unei comunități, să îmi fac o familie a mea, să am grijă de cei din jur, să îi îndemn să învețe din greșelile mele.


Vreau ca prin acest blog să vă inspir, dacă aveți nevoie de asta, sau să vă învăț să vă bucurați de viață chiar și atunci când nu găsiți motive. Vreau să facem schimb de gânduri frumoase, de fotografii, de experiențe sau mici plăceri ale vieții. Pentru că până la urmă, ”joie de vivre” înseamnă bucuria de a trăi. Nu cred că e greu de înțeles la o primă iterație. Dar dacă stăm să o luăm profund, mulți dintre noi nu știu cum să se bucure de momentele faine sau nu știu cum să le găsească în toată nebunia asta de zi cu zi.


Credeți-mă, ele sunt atât de multe și atât de aproape de noi zilnic, încât nici nu ne dăm seama!


Vreau să vă molipsesc cu entuziasmul meu legat de momente frumoase, de la satisfacția că am găsit un loc fain de poze, până la exaltarea de a asculta un disc pe vinil. 


Vreau să scriu despre lucruri care mă pasionează, care mă fac să vreau mai mult, care îmi dau speranță și îmi umplu inima și ochii de bucurie. Poate-poate veți găsi și voi un grăunte de inspirație. Îmi doresc să am o arhivă a ceea ce am opinat de-a lungul timpului, a cărților pe care le-am citit, a locurilor pe care le-am vizitat și a oamenilor care m-au influențat într-un fel sau altul.


Iar dacă, la un moment dat, vei râmăne cu ceva bun din toate greșelile, poveștile și experiențele pe care le-am avut de-a lungul timpului și pe care le vei citi aici, voi fi cu atât mai fericită.
Vreau să împărtășesc cu tine emoții, momente, visuri și arta de a trăi frumos! Toate concentrate într-un singur spațiu.


Îmi doresc ca dacă voi avea urmași vreodată să cunoască o fărâmă din mine, din ceea ce am fost și am trăit. Poate că voi avea o viață interesantă, poate că nu, cert e că îmi doresc ca la 80 de ani să ma uit înapoi și să îmi amintesc cu drag sau amuzată de cât de zbuciumată și sassy eram în tinerețe.


Și ce mai voiam să zic aici e că îmi pare rău că mi-am ascultat fricile nejustificate și nu am început mai repede acest ”colț de bucurie”.
Consider că mintea ne joacă de multe ori feste și ne punem singuri bețe-n roate doar din frica de a ne asuma un risc, care uneori poate fi doar unul închipuit.
Așadar te rog să nu faci greșeala pe care am făcut-o eu. Pune mâna și fă, azi, acum, în clipa asta. Zona de confort e plăcută, dar nu vom excela niciodată acolo. Cu toții greșim, e uman. Asta nu inseamnă ca nu trebuie să încercăm.


#MrDarcy are un dicton după care trăiește și pe care mi l-a insuflat și mie: ”Ori câștig, ori învăț.”


Bref, e posibil să găsiți pe blogul ăsta multe povești totally unrelated, de la mâncare, la anxietate, la pisici și cărți, scrise în română sau engleză, în funcție de starea mea de spirit, dar să știți că ele se întrepătrund și țes o imagine de ansamblu, în care am pus mult suflet și uneori mi-am deschis și rănile ca să o pot așterne aici.


Vă doresc lectură plăcută și abia aștept să ne cunoaștem mai bine!


#MrDarcy: my dearly beloved, with whom I share my life; the person that supports and loves me and puts up with my nine thousand moods a day!

  • Text Hover
PS: Share this, or I'll eat your cookies...
Share on Facebook
Facebook
Pin on Pinterest
Pinterest
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Share on Tumblr
Tumblr
Share on Reddit
Reddit
Email this to someone
email

Author


Avatar

Corina Chiorean

Hello, world! Childish and stubborn, I'm not your usual cup of tea. Oh, and once you know me, I'll introduce you to my other personalities as well. Don't worry, they're friendly and very chatty, unless you're a schmuck!