MYSELF

I’m not rude, I’m an introvert

De câte ori vi s-a reproșat că nu sunteți destul de sociabili sau că la o primă impresie dați dovadă de aroganță, când de fapt totul se reduce la anxietate?


Noi introvertiții suntem de regulă goliți de orice rezerve de energie după o tură de socializare, cum ar fi ieșitul cu prietenii în oraș sau participat la activități care implică un număr mai mare de 5 oameni. Nu știu voi, dar eu simt asta după fiecare interacțiune socială.


De regulă, după câteva ore de pălăvrăgit îmi vine să mă evapor din mijlocul mulțimii și să mă teleportez acasă. Acasa, pentru noi introvertiții, reprezintă târâmul acela magic unde totul e așezat, ordonat, curat, e liniște și pace, nu ești deranjat de nimeni, nimeni nu îți spune să zâmbești, nimeni nu te bombardează cu întrebări despre ce ai mai făcut sau cum îți merge la serviciu. Acasă e definiția comfortului emoțional și deconectării, acolo poți să te porți cum vrei, poți să zaci ore în șir să urmărești un serial sau poți citi nederanjat într-un cotlon al balconului.


Ca să sumarizez, acasă ne încărcăm bateriile pentru ca voi extrovertiții să ni le puteți goli din nou la o altă ieșire în oraș sau într-o altă zi de muncă la birou. Nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic cu extrovertiții, ba dimpotrivă, cunosc oameni de genul ăsta care îmi sunt foarte dragi tocmai din cauza personalității lor exuberante și gălăgioase. Totuși, câteodată am nevoie de o pauză de la voi.


Sunt convinsă că există printre cititorii acestui blog persoane care împart cu mine această așa-zisă problemă existențială.



E ok să simțiți nevoia de singurătate, de timp cu voi. E ok să refuzați o invitație dacă asta e benefic pentru starea voastră mentală. E ok orice vă face vouă bine. Nimeni nu are dreptul să vă facă să vă simțiți prost pentru nimic. Nu vă mai faceți griji de criticile celorlalți, de obicei asta se întâmplă prea des în capul introvertiților și se numește overthinking.


În realitate, nimeni nu vă critică așa de mult cum vă imaginați voi. Iar cei care o fac și vă dau guilt-tripuri, vă zic, nu au ce căuta în viața voastră. De ce? Pentru că la fel cum ei au nevoie de socializare și tu ai nevoie de timp cu tine pentru confortul tău emoțional, iar asta e o chestie care ar trebui respectată.


De-a lungul timpului, au existat câteva momente în care din cauza anxietății puternice și a faptului că nu sunt prea vorbăreață cu oamenii pe care doar ce i-am cunoscut, mi s-a pus eticheta de arogantă. Iar asta m-a afectat pentru că încercam să fiu mai sociabilă, încercam să îmi fac prieteni și să par și eu cool, dar nu reușeam. Vorbeam doar atât cât era nevoie, dacă aveam ceva de spus, daca nu, deloc. Mă frustram și eram invidioasă pe colegele mele cu un grup mare de cunoștințe și prieteni.


Totuși, pe măsură ce am înaintat în vârstă nu prea mi-a mai păsat. Până la urmă e o chestiune de percepție. Oamenii care chiar voiau să mă cunoască și erau interesați de ce aveam de spus aveau răbdare cu mine, restul se triau. Iar cumva mi-a devenit mult mai ușor să nu mai pun la suflet, pentru că persoanele care chiar contează au rămas.


Câteodată stau și mă gândesc dacă nu sunt puțin prea tranșantă cu oamenii în general. La mine e ori albă, ori neagră, mă duc deseori spre extremități când e să iau o decizie și nu-mi plac jumătățile de măsură. Întrebările le pun direct și fără menajamente încât și eu rămân surprinsă câteodată. Nu-mi place să mă rog de nimeni cu nimic, poate și din cauză că sunt puțin orgolioasă și de asemenea urăsc să mă învârt în jurul cozii. Totuși, asta m-a ajutat să devin persoana care sunt azi și sunt bine așa.


Cred că orice rău trebuie tăiat de la rădăcină, iar dacă nu sunteți fericiți, căutați cauza nefericirii voastre și retezați-o fără să stați pe gânduri. Uneori e bine să mai fim și egoiști, fiindcă viața e prea scurtă să luăm decizii în defavoarea noastră.

Image source: Reddit and Tumblr.

  • Text Hover
PS: Share this, or I'll eat your cookies...
Share on Facebook
Facebook
Pin on Pinterest
Pinterest
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Share on Tumblr
Tumblr
Share on Reddit
Reddit
Email this to someone
email

Author


Avatar

Corina Chiorean

Hello, world! Childish and stubborn, I'm not your usual cup of tea. Oh, and once you know me, I'll introduce you to my other personalities as well. Don't worry, they're friendly and very chatty, unless you're a schmuck!