ART, TRAVEL

Day at the museum

De fiecare dată când urmează să vizitez un oraș nou, indiferent că e din România sau nu, am obiceiul de a face un research aprofundat despre ce merită văzut: muzee, parcuri, galerii, cafenele, clădiri vechi, piețe, târguri, magazine, librării și tot ce vă mai trece prin căpșorul ăla drăguț.


Prima dată am vizitat Craiova acum 3 ani dar cumva, spre rușinea mea nu făcusem research având în vedere că nu știam că voi ajunge acolo. Dacă ați citit articolul despre viața la țară, știți deja că am rude în regiunea Olteniei, așa că vizitez zona regulat de câteva ori pe an, cu excepția anului trecut, când știți voi, pandemie and stuff nu ne-a prea permis să traversăm țara, și nici nu am vrut să ne expunem pe noi și oamenii dragi nouă unei eventuale îmbolnăviri.


Cu diferitele ocazii, am vizitat și centrul istoric, English Park, zona pietonală faină, unde oamenii se plimbă bucuroși, copii aleargă și porumbeii zboară alene. Apropos, vizavi de English Park, fix în clădirea Casa Albă, la parter, există o cofetărie numită ”Ecler”. Vă recomand să o vizitați dacă sunteți amatori de eclere/ecleruri, bineînțeles. :)) Cred că au peste 30 de sortimente, cu diferite umpluturi și glazurate divin. De gust nici nu mai zic! 

Image source via Ecler.


Daaar, oricât de mult mi-ar plăcea să vorbesc despre eclere/ecleruri, să revenim la oile noastre!


Așa că anul ăsta mi-am făcut temele! Aveam pe listă mai multe obiective de vizitat, însă vă voi povesti despre unul din preferatele mele, și anume Muzeul de Artă sau Palatul Jean Mihail. 


Nu știam sigur dacă îl vom găsi deschis, având în vedere că restricțiile covid încă erau în vigoare, dar am zis că dacă tot suntem în zonă, merită încercat. Din fericire, am găsit muzeul deschis publicului. Prețul biletului este de 10 lei pentru adulți, iar categorii precum elevi, studenți, oameni în vârstă au gratuități, iar masca de protecție e obligatorie în interior.


Încă de afară, clădirea, adevărat monument de arhitectură, m-a cucerit pe loc. Pe scurt, palatul a fost construit în între 1900-1907 în stilul eclectic, după planurile unui arhitect francez. De-a lungul timpului a găzduit numeroase persoane și evenimente cu semnificație istorică importantă. Nu voi devia prea mult cu istoria clădirii, asta o puteți găsi pe Google.



Nici interiorul palatului nu e mai prejos. Tavane și arcade înalte, mobile din lemn masiv, bogat ornamentate cu auriu, parchetul lustruit, scârțâitul podelelor și liniștea specifică muzeelor îți dă o stare de călătorie în trecut. Ușile albe cu clanțe aurii în stil neobaroc sunt desprinse din povești magice cu contese și lorzi îmbrăcați la redingotă, bându-și ceaiul și schimbând impresii.


Să nu uit și de scara interioară, înveșmântată într-un covor roșu, cu balustrade cu motive florale din fier forjat, și Sala Oglinzilor. Absolut superb!


Iar colecțiile pe care le găzduiește muzeul sunt ale unor pictori români cunoscuți publicului: Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Constantin Lecca, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza și alții, cel mai de vază artist dintre toți fiind, bineînțeles, Constantin Brâncuși.







Aici vorbim de expozițiile permanente. Există și expoziții temporare care se schimbă o dată la ceva timp. Noi am prins-o pe cea a lui Ioan Aurel Mureșan – ULTRASILVANIA. Pictura ca pharmakon.


Vă las mai jos câteva poze cu lucrările de artă care mi-au plăcut cel mai mult.






Referitor la staff, foarte prietenoși și helpful, există câte un ghid în fiecare salon căruia îi poți pune întrebări legate de expoziții and so on. Există și un mic butic cu suveniruri la parterul muzeului, de unde poți achiziționa de la sacoșe de pânză, portcarduri, magneți de frigider, cărți poștale și alte obiecte decorative. Toate sunt decorate cu picturi din interiorul muzeului iar prețurile destul de accesibile. 


Bineînțeles că nu se putea să plec cu mâna goală, așa că am dat pe un magnet, o sacoșă și un portcard vreo 40 de lei. 






Se pot face și fotografii, noi am făcut câteva cu telefoanele. Nu știu exact dacă este vreo taxă pentru cei care vor să facă fotografii profesionale în diferite interese decât cel personal. 


În a nutshell, e un muzeu frumos din multe puncte de vedere, cu încărcătură istorică, pe care merită să-l vizitați măcar o dată. Vă las câteva poze mai jos ca să vă convingeți. 


P.S. De ce nu se pune muzică clasică în muzee? Nu să tremure geamurile, doar așa în surdină cât să creeze o atmosferă de epocă. Mă gândesc la muzică din perioada istorică aferentă fiecărui pictor sau expoziții în parte. Cred că ar crea o experiență și mai interesantă pentru vizitatori. Eu una știu că aș aprecia. But who knows, poate pe viitor!

  • Text Hover
PS: Share this, or I'll eat your cookies...
Share on Facebook
Facebook
Pin on Pinterest
Pinterest
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Share on Tumblr
Tumblr
Share on Reddit
Reddit
Email this to someone
email

Author


Avatar

Corina Chiorean

Hello, world! Childish and stubborn, I'm not your usual cup of tea. Oh, and once you know me, I'll introduce you to my other personalities as well. Don't worry, they're friendly and very chatty, unless you're a schmuck!